În sensul comun, ţăranii sunt locuitorii de la ţară.
În viaţa de zi cu zi, întâlnim deseori şi un sens peiorativ pentru ţăran, când se încearcă etichetarea (jignirea) cuiva; ţăran ar fi cel lipsit de maniere, lipsit de cunoştinţe, incapabil să se descurce în situaţii comune, lipsit de cultură. Este oare aşa?
Dacă privim mai atenţi, toate aceste lipsuri se pot întălni şi la persoanele care etichetează.
Nu cumva e vorba de o percepţie a diferenţei, de o agresiune asupra celuilalt care nu este ca noi?
Mai ales că, la bază, această viziune asupra celuilalt - ca fiind subdezvoltat (inferior) - este legată şi de originea apartenenţei celuilalt la un alt spaţiu decât cel urban în care are loc întâlnirea (de fapt tot o presupunere în cele mai multe din cazuri).
Este rezultatul interferenţei a două culturi care nu se pot compara, dar sunt cu nonşalanţă ierarhizate.
Atât cultura orăşenească, cât şi cultura ţărănească sunt sisteme cu logici proprii, care au interferat si interfereaza, îmbogăţindu-se şi resemantizându-se permanent.
Dacă acceptăm evidenţa că interacţiunea dintre oraş şi sat se realizează pe multiple planuri de câţiva zeci de ani (dacă nu mai mulţi), se poate spune că mai există ţarani în 2007?
În viaţa de zi cu zi, întâlnim deseori şi un sens peiorativ pentru ţăran, când se încearcă etichetarea (jignirea) cuiva; ţăran ar fi cel lipsit de maniere, lipsit de cunoştinţe, incapabil să se descurce în situaţii comune, lipsit de cultură. Este oare aşa?
Dacă privim mai atenţi, toate aceste lipsuri se pot întălni şi la persoanele care etichetează.
Nu cumva e vorba de o percepţie a diferenţei, de o agresiune asupra celuilalt care nu este ca noi?
Mai ales că, la bază, această viziune asupra celuilalt - ca fiind subdezvoltat (inferior) - este legată şi de originea apartenenţei celuilalt la un alt spaţiu decât cel urban în care are loc întâlnirea (de fapt tot o presupunere în cele mai multe din cazuri).
Este rezultatul interferenţei a două culturi care nu se pot compara, dar sunt cu nonşalanţă ierarhizate.
Atât cultura orăşenească, cât şi cultura ţărănească sunt sisteme cu logici proprii, care au interferat si interfereaza, îmbogăţindu-se şi resemantizându-se permanent.
Dacă acceptăm evidenţa că interacţiunea dintre oraş şi sat se realizează pe multiple planuri de câţiva zeci de ani (dacă nu mai mulţi), se poate spune că mai există ţarani în 2007?
text şi foto: Catalin Stoian
în imagine - casă din Morunglav, jud. Olt - 2007
