Cum văd eu lumea...

Calusarii din Morometii

2009-02-07T11:34:00.000-08:00

Una dintre scenele memorabile din filmul "Morometii" este cea a calusului, insa
pe genericul filmului nu este precizat cine sunt performerii...
E vorba de calusarii din comuna Frumoasa, judetul Teleorman. Fotografia, realizata in 1987, la Talpa, a fost pusa la dispozitie de calusarul Constantin Urucu.

Catalin Stoian

2008-12-04T02:39:00.000-08:00

Expoziţia internaţională
PUZZLE: Memoria – Dialogul Omului cu Pământul

Vineri, 5 decembrie 2008, începând cu ora 16.00
Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”
(Şos. Kiseleff nr. 28)

Centrul Geomedia din Universitatea Bucureşti şi Centrul de Consultanţă pentru Programe Culturale Europene au plăcerea să vă invite la vernisajul expoziţiei internaţionale „Memoria – Dialogul Omului cu Pământul”.

Dialogul Omului cu Pământul este cel mai vechi şi direct dialog. Pământul ne lasă mesaje în pietre, munţi, văi şi ape, animale şi plante. Noi îi răspundem numindu-le, creând legende, făurind unelte, meserii, case, poveşti şi teorii.

În fiecare loc din lume dialogul este la fel, dar tonul e altul. Am ales trei spaţii de dialog cu trei tonuri diferite şi ne-am propus să le ascultăm. În fiecare din cele trei ţări – Ţara Haţegului, Pays Dignois şi Chateignarie Limousine (Franţa) s-au identificat câte 10 obiecte din piatră, împreună cu poveştile lor etnografice şi geologice. Vor fi în total 30 de obiecte, 30 de poveşti, mărturii ale celor ce le-au făurit sau le folosesc, o istorie “împietrită” a meseriilor tradiţionale, o imagine a diversităţii culturale si materiale, de aproape un miliard de ani, despre evoluţia geologică a continentului nostru.

La vernisaj vor lua parte copii şi cadre didactice de la Şcoala Generală Sântămaria Orlea din Haţeg, care au pregătit un program artistic şi alături de care vom descifra o parte din poveştile ce ne leagă de Pământ.

Expoziţia este deschisă în perioada 5 – 29 decembrie 2008 la Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, în Sala „Gheorghe Focşa”

Parteneri: GAL Châtaigneraie Limousine (Franţa), Réserve Géologique de Haute Provence (Franţa), GAL Pays Dignois (Franţa), Şcoala Generală Sântămăria Orlea, Şcoala Generală Răchitova, Geoparcul Dinozaurilor din Ţara Haţegului, Asociaţia Intercomunală Ţara Haţegului, Muzeul Naţional al Satului "Dimitie Gusti", Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa, Muzeul National de Geologie, Consiliul Judeţean Hunedoara, Inspectoratul Şcolar Hunedoara, European Geoparks Network, Global Geoparks Network (UNESCO)

Activităţile prezentate fac parte din proiectul PUZZLE, iniţiativă ce beneficiază de sprijinul financiar al Comisiei Europene (Directoratul General Educaţie şi Cultură – Anul European al Dialogului Intercultural 2008) şi al Ministerului Culturii şi Cultelor din România.
Proiectul PUZZLE este coordonat de Centrul de Consultanţă pentru Programe Culturale Europene.

Cultura rurala vs cultura urbana

2007-11-19T01:29:00.000-08:00

Exista oare o dihotomie intre cultura rurala si cultura urbana? Cel putin la nivel discursiv, da. Cultura rurala este hulita de catre cei care considera orasul ca singurul vector de progres social. Cultura rurala este idilizata, mitizata de nostalgicii dezradacinati din lumile satelor si neadaptati la lumile urbelor sau de catre cei care, probabil tot neadaptati, nu vad cu ochi buni progresul "scapat de sub control". In spate se ascunde o nemultumire generalizata, ambele tabere considerand ca nu traiesc in cea mai buna dintre lumi din pricina contaminarii rurale/urbane. Lumea "pura" a orasului/ satului este afectata de "impuritatile" retrograde/artifificiale, ceea ce ne impiedica sa ne simtim bine.

Pot fi conciliate cele doua culturi?

text si foto: Catalin Stoian

in imagine: copil participant la festivalul Calusul Romanesc - Caracal - iunie2006

● Ce sunt taranii? Mai exista ei?

2007-11-17T02:19:00.000-08:00

În sensul comun, ţăranii sunt locuitorii de la ţară.

În viaţa de zi cu zi, întâlnim deseori şi un sens peiorativ pentru ţăran, când se încearcă etichetarea (jignirea) cuiva; ţăran ar fi cel lipsit de maniere, lipsit de cunoştinţe, incapabil să se descurce în situaţii comune, lipsit de cultură. Este oare aşa?

Dacă privim mai atenţi, toate aceste lipsuri se pot întălni şi la persoanele care etichetează.
Nu cumva e vorba de o percepţie a diferenţei, de o agresiune asupra celuilalt care nu este ca noi?
Mai ales că, la bază, această viziune asupra celuilalt - ca fiind subdezvoltat (inferior) - este legată şi de originea apartenenţei celuilalt la un alt spaţiu decât cel urban în care are loc întâlnirea (de fapt tot o presupunere în cele mai multe din cazuri).

Este rezultatul interferenţei a două culturi care nu se pot compara, dar sunt cu nonşalanţă ierarhizate.
Atât cultura orăşenească, cât şi cultura ţărănească sunt sisteme cu logici proprii, care au interferat si interfereaza, îmbogăţindu-se şi resemantizându-se permanent.

Dacă acceptăm evidenţa că interacţiunea dintre oraş şi sat se realizează pe multiple planuri de câţiva zeci de ani (dacă nu mai mulţi), se poate spune că mai există ţarani în 2007?

text şi foto: Catalin Stoian

în imagine - casă din Morunglav, jud. Olt - 2007

Lungul drum al mestesugurilor traditionale catre marca inregistrata

2007-07-16T13:29:00.000-07:00

articol autocenzurat

Teren Calus 2006 - Calusarii din Osica de Jos, Olt

2007-07-04T01:44:00.000-07:00

In 2006, calusarii au jucat pe platforma tiribombei din balciul de Rusalii de la Caracal!

Foto: Catalin Stoian

● Cateva idei despre creativitate

2007-06-27T13:54:00.001-07:00

Când vine vorba de creativitate, cei mai mulţi dintre noi se gândesc la marile personalităţi ale culturii şi ştiinţei, acelea "canonizate" în manualele şcolare: scriitori, pictori, muzicieni, inventatori...

Dar oare cel care organizează o afacere deosebită şi de succes sau cel care implementează un proiect comunitar (de pildă, un azil de bătrâni sau o acţiune de strângere de fonduri pentru persoane defavorizate etc.), sunt creativi sau nu?

Orice om se naşte cu un anumit potenţial creativ. Însă mediul, mai ales cel social (familia, şcoala, comunitatea) este cel care ajută sau, dimpotrivă, frânează, încă din faşă, manifestările creatoare.

De-a lungul timpului s-au dat nenumărate definiţii ale creativităţii, mai mult sau mai puţin cuprinzătoare; enumerarea lor nu-şi are rostul aici. Mai important este să înţelegem ce înseamnă a fi creativ.

Când o persoană face unele lucruri obişnuite în alt fel decât majoritatea oamenilor sau când face lucruri neobişnuite, este posibil să ne aflăm în faţa unuia dintre principalii indicatori ai creativităţii - originalitatea. Dar să nu confundăm originalitatea cu excentricitatea. Dacă un adult se îmbracă într-un costum foarte ingenios lucrat şi hazliu, întruchipând un personaj ciudat de basm sau de film, el ar putea fi admirat şi poate câştiga premiul cel mare al unui bal mascat. Cu siguranţă, este vorba de o persoană creativă peste medie. Dacă acelaşi adult ar umbla pe stradă astfel costumat, el ar stârni râsul, compătimirea şi ar fi considerat un caz de patologie psihică (ceea ce n-ar fi exclus). Intră în scenă un alt mare indicator al creativităţii - in opinia specialiştilor - adecvarea, oportunitatea, utilitatea.

Totuşi, e bine să fim atenţi când emitem judecăţi de valoare asupra celor care câştigă un ban cinstit, fiind purtători ai diferitelor costume din reclamele stradale. De asemenea, actul creativ există şi în condiţiile inadecvării, însă discuţia aici se nuanţează. Sunt nenumărate poveşti despre inventatori sau scriitori care nu au fost luaţi în seamă în epoca lor, fiind apoi consideraţi geniali. Se poate spune că important pentru opera creativă este contextul. El poate stimula şi chiar direcţiona un anumit tip de creaţii, e ceea ce se întâmplă cu moda (în sensul cel mai larg). Pe de alta parte, chiar şi excentricitatea si patologia pot lansa mode; sunt destule exemple în acest sens. Până la urmă, chiar şi patologia reflectă normele, credinţele şi atitudinle specifice diferitelor contexte culturale.

A fi în alt fel decât ceilalţi este în firea lucrurilor. Fiecare om are un drum în viaţă, unic şi irepetabil. Aşa că, e greşită urmarea pas cu pas a destinelor marilor creatori. Este imposibilă şi, în plus, apare riscul lipsei originalităţii. Cu toate acestea, modelele sunt importante în dezvoltarea oricărei persoane, cu condiţia ca ele să fie ajustate, trecute prin filtrul personal.

text şi foto: Catalin Stoian